Azi nu...

Azi, lacrimi sidefii din ceruri nu mai cad,
Vântul cald, ca la tropice adie
Și împrăștie în jur parfum de iasomie;
Iubirea mă îmbie la visare,
Mă simt ca un mugure de floare de cireș.

Aș vrea în calea mea să ieși
Să te învăț să țeși covoare de stele,
Iubirea vieții mele!
La noapte, îmi voi pune dorurile toate
Pe strunele viorii pictate
Pe jumătate de perete din inima ta.

De o mie de zile și ceva
M-a luat sub aripa-i protectoare liniștea,
Sufletul mi-e plin de bucurie,
Beau zilnic Apă vie
Din izvorul fermecat al fericirii.

Azi nu mai sunt nori
În universul plin de culori al iubirii,
Fluturii și porumbeii sunt pregătiți
Să învețe perechile noi de îndrăgostiți
Să zboare, mereu spre soare.

Azi nu mai am nicio întrebare să îți pun
Iubitul meu cu suflet bun!
Faptele contează, nu vorbele,
De la început mi-ai arătat
Că mă iubești cu-adevărat
Așa cum te iubesc și eu,
Dar minunat de la Dumnezeu!

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Dulceața mângâierilor

Învelește-mă cu plăpumi de stele
În iernile grele, urâte,
Sărută-mă pe frunte ca un părinte
Ca să-mi aduc aminte la bătrânețe
Cât m-ai iubit la tinerețe.

Lasă munții neîncrederii să se dezghețe,
Dărâmă zidurile dintre noi
Să curgă lacrimi de fericire șuvoi
Și ploi cu stropi roz de iubire
Peste cuvântul "dezamăgire".

Îmbrățișează-mă în neștire
Ca la prima noastră întâlnire
Când stăteam pe-aceeași linie de plutire
Și nu ne păsa de nimeni, de nimic,
Stai lipit de mine ca un timbru pe un plic.

Știi că fioru-mi de dor nu e mic,
E mare cât un ocean,
Nu cât o mare plină de alge și de sare,
Lumina iubirii din inima mea
Se vede ca un far aprins din depărtare.

Rămâi cu mine cât soarele răsare
Iar când apune, inventează glume bune
Ca să ne bucurăm de viață,
Să facem față tuturor încercărilor
Folosindu-ne de dulceața mângâierilor.

Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din volumul - Valuri uriașe de iubire

Dansul iubirii

Zorii de zi ne-au prins
Ținându-ne în brațe strâns,
Nu ne-a fost de-ajuns
Că ne-am sărutat de zeci de ori
Și am zburat ca doi condori
Departe de câțiva nori de pluș;
Eu ți-am pus pe-al inimii arcuș
Fioru-mi jucăuș de dor,
Tu mi-ai lipit de suflet săgeata lui Amor,
Și dansul iubirii a început din nou;
Ce frumos ecou are dragostea ta,
Nu pot sta departe de ea,
Mereu vine ca furtuna și pe sus mă ia!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Hotarele speranțelor

Clipe grele trec și trec,
Mă învârt într-un cerc ovalizat
De când primăvara a plecat.
Fac ce fac, în petale de flori
Vreau să mă îmbrac în fiecare zi
Ca să nu îmi fie nopțile pustii.

După amiezile nu prea senine
Mă fac să-mi fie și mai dor de tine
Iubite cu tâmple argintii
De la capătul lumii ideale
Din paginile nu prea goale
Ale caietului meu de notițe.

Lumea face fițe,
Eu încerc să descurc ițe,
Să dezleg mistere
Despre anumite capodopere de artă,
Care îmi țin mintea ocupată.

Aș vrea să arunc tristețea 

în Marea Moartă
Sau într-un lac adânc cu apă sărată,
Să nu o mai găsească nimeni niciodată!

Vremea e schimbătoare,
Mi-am pus un breloc cu Eros la cingătoare
Ca să nu uit cât de mare ne-a fost iubirea
Și cât de intensă fericirea.

Astăzi, nemărginirea mi se pare
Că e doar un cuvânt rătăcit
Prin vechile vocabulare; Soarele apare,
Dar imediat dispare de pe întinsa zare
Care desparte ale speranțelor 

noastre hotare.

Te iubesc cu disperare,
Ești ca o culoare din curcubeu
De care are nevoie sufletul meu,
Fără tine îmi e tare greu!

Toate drepturile rezervate

© Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Răsplata

Azi noapte am visat că navigam
Pe-o mare de iubire și de dor,
Dar am căzut în apă
De pe puntea unui vechi vapor;
Un val uriaș m-a luat cu el
Și m-a dus într-un orășel uitat de lume.
În mintea mea era o zi anume
bifată în calendar;
Un car mortuar a trecut prin fața mea
Când am ajuns în stația Ziduri între Vii,
Câțiva nori cenușii se plimbau pe cer,
Soarele se ascunsese 

într-un colț stingher,
Oamenii se rugau să fie vreme bună
Căci se săturaseră de vânt și de furtună.
Un înger a apărut din senin
Și m-a luat de mână,
Mi-a spus să nu mă tem de nimeni
Pe acest pământ,
Că știe că sufletu-mi curat
E ca un Templu Sfânt
În care Dumnezeu este pe primul loc,
Apoi mi-a dat să beau un strop de Apă Vie
Cu miros de busuioc;
Mi-a promis că voi avea noroc și sănătate
Până la moarte...
Deșertăciuni sunt lucrurile toate
Când inima nu știe ce înseamnă
Iubire și bunătate,
Mi-am spus în sinea mea,
Ce bine că nu fac parte din lumea rea!
Lecția vieții mele a fost cam grea
Dar am învățat-o pe de rost,
Sunt mândră de ceea ce am fost și sunt,
Niciun jurământ nu mi-am încălcat,
Niciun cuvânt greșit nu cred că am rostit.
Iertată să fiu dacă am păcătuit
Cu gândul sau cu fapta! Ca fiecare om,
O să-mi primesc și eu cândva răsplata!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Arată-mi...

Arată-mi drumul pe care trebuie să merg
Căci nu mai vreau s-alerg după himere,
Nici să mă pierd printre litere
Sau printre cuvinte,
Vreau să văd o singură săgeată
Care să-mi indice direcția tot înainte.

Arată-mi câtă iubire îmi poți da
Când merg cu Mașina timpului
Pe câte o șosea aglomerată
Și plouă-n dușmănie
Pe fiecare coală de hârtie
Pe care ți-am scris zilnic câte-o poezie.

Arată-mi doar mie câtă putere ai
Când stau cu gândul la tine
Și-aștept să-mi deschizi porți spre Rai,
Ai grijă de sufletul meu
Căci e perechea sufletului tău!

Arată-mi iubitul meu că ești cuminte
Cum îi place Lui Dumnezeu,
Fii-mi credincios
Cât îți sunt credincioasă;
Nu-mi pasă de nimeni altcineva
Inima mea, pe tine te vrea!

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Ce bine că...

Ce bine că suntem împreună
De la început de săptămână
Până la sfârșit de lună! La final de an
Vom arunca în Oceanul Indian
Câte o batistuță și un ban
Ca să distrugem răul din rădăcină.

Ce bine că pe Strada Fericirii e lumină
Și stelele dansează în fiecare noapte
Când noi ne rătăcim
Printre șoapte calde de amor... !
Grâul e verde pe ogor, câmpiile-s mănoase,
Grădina Bucuriei e plină de flori;
Suntem ca doi porumbei voiajori,
Călătorim prin fel de fel de vise
Cu aripile largi deschise
Când ferestrele spre cer nu sunt închise.

Ce bine că inimile noastre bat la unison
Și sufetele ne sunt legate cu un cordon
Pe care nimeni nu-l poate dezlega!
Ce bine că ești jumătatea mea
Și formăm cel mai minunat întreg!
Cu tine vreau să-mi petrec viața toată,
Te iubesc mai mult ca niciodată.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Ca în povești și poezii

Spune "Da" 

Când inima-mi te întreabă
Dacă vrei să rămână a ta;
Cerul e acoperit cu o perdea
De nori negri de catifea
Când nu ești în preajma mea;
Lasă-ți sufletul 

Să stea lângă sufletul meu
Să fie învăluit 

de lumina iubirii mele mereu
Ca să poți trece peste tot ce-i greu.

Spune-mi că vrei să fiu mireasa ta,
Pune-mi o lume nouă la picioare,
Schimbă datele din calendare
Ca să ne bucurăm mai des
de fiecare sărbătoare;
Dăruiește-mi numai mie iubirea-ți mare,
Spune-mi că mă asemeni cu o floare
de nu-mă-uita,
Căci eu te-asemăn cu un crin regal,
Te-am pus demult pe-un piedestal
De pe care n-am să te las să cobori
Căci mi-ai pictat viața în culori minunate.

Spune-mi iubite 

Că ai lăsat trecutul în spate
Și valizele cu amintiri triste 

în gări abandonate,
De pe tărâmuri îndepărtate
Unde vântul nefericirii bate
De cinci ori pe noapte, de zece ori pe zi;
Spune-mi că mâine ai să vii
Ca să plutim prin ale noastre galaxii
Pe aripi de iubire ca în povești și poezii.


Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Contemplare

Iubite, ieri ți-am desenat chipul
Pe-o foaie albă de hârtie
Pe care-am agățat-o
De-o ramură cu flori de iasomie;

O mie de secunde și un pic
Te-am sărutat pe nasul mic
Și pe buzele-ți pictate
Cu acuarele fermecate.

Mai mult de jumătate de zi
Te-am contemplat în tăcere
Ca pe un prinț frumos și blând
Dintr-o poveste scrisă mai demult.

La miezul nopții, mi-am pus dorul
Pe-o strună de mandolină
Și dintr-o dată s-a făcut lumină,
O stea de aur a coborât pe o colină
Pe care urcasem în grabă
Ca să-mi golesc de lacrimi
A sufletului grea desagă.

Un înger mi-a șoptit
Că îmi vei fi alături până la sfârșit,
I-am zâmbit, apoi i-am mulțumit,
După câteva ore,
Din somnul dulce m-am trezit.

Fericirea m-a învăluit
În voalu-i roz de mătase,
Sentimente intense, frumoase,
Au izvorât din sufletu-mi curat
De tristețe eliberat,
M-am bucurat enorm că te-am visat!

Abia aștept să ne-ntâlnim,
Să ne iubim ca altădată,
Să scriem cu penițele
Inimilor noastre minunate
Alte povești de dragoste adevărate.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire
 

Hai... !

Hai strânge-mă în brațe
Pentru a mia oară,
Să nu dispară vraja dragostei
Când hoții de speranțe sunt pe-afară;

Spune-mi într-o doară
Că nu îți pasă că trece timpul
Și că nisipul din clepsidră s-a împuținat,
Iubește-mă ca și cum ar fi prima dat'.

Fii tandru, delicat,
Pune-mi petale de trandafiri pe pat,
Recită-mi versuri din poemu-mi preferat,
Să uit de tot ce m-a rănit odat'!

Sărută-mă pe sufletul curat
În care te-am baricadat,
Nu renunța la mine niciodat',
Am să te iubesc neîncetat,
Cum nimeni nu te-a mai iubit vreodat'!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Fără perfecțiuni

Nu sunt perfectă, nu ești perfect,
Fiecare avem câte un mic defect,
Suntem ca două litere din alfabet,
Mergem pe cărarea vieții, de mână, încet.

Eu te iubesc așa cum ești
Căci atunci când îmi zâmbești
Răsare soarele într-o secundă,
Inima îmi abundă de fericire.

Nu sunt geloasă, dar tu ești,
Din cap până-n picioare
Întotdeauna mă privești
Și te temi adeseori
Că alt bărbat mi-ar putea fura inima
Pe care sunt pictați fluturi multicolori.

Mie mi-e frică uneori
Că vor veni ninsori sau ploi infernale
Care-ar putea șterge
Paginile pline, nu goale,
Din caietul nostru cu memorii.

Trandafirii din Grădina Bucuriei
Într-un minut s-ar usca
Dac-ai dispărea din viața mea,
Ziua, noapte mi-ar părea,
Sufletul mi-ar sângera.

Nu sunt minunea lumii,
Nu ești buricul pământului,
Dar mă învârt în jurul tău
Ca un corp ceresc,
Cu fiecare clipă care trece
Mai mult te doresc.

Îți mulțumesc iubite
Că-mi ești alături neîncetat,
De când suntem împreună
Doamna Tristețe a sucombat,
Nefericirea a plecat
Pe-un drum lung, întunecat,
Lacrimile-mi toate-au dispărut în neant.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Să iubești...

Să iubești neîncetat,
Să iubești necugetat,
Chiar și atunci când crezi
Că unii oameni te-au uitat.

Să iubești infinit,
Să iubești nesăbuit,
Orice asfințit
Să-ți fie veșnic răsărit.

Să iubești fiecare stea
Care apare noaptea
Pe bolta albastră de catifea,
Să prefaci în primăvară
Orice iarnă grea.

Să iubești cu sufletul și inima
O inimă frumoasă ca a ta,
Un suflet minunat ca al tău,
Bucură-te de tot ce-ți oferă Dumnezeu,
Fii cu zâmbetul pe buze mereu.

Prețuiește fiecare clipă,
Nu face risipă de fericire,
Iubește mai presus de fire,
Viața să-ți fie drum spre nemurire.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Muză pentru orice poezie

Când soarele răsare peste munți
Eu fac punți noi de legătură
Între inimile noastre calde
În care există dragoste fără măsură.

Niciun strop negru de ură
Nu poate trece
de vechea geamandură,
Dumnezeu
ne ține departe de lumea rea
Pe care o macină invidia.

Când Luna se oglindește în ape
Cupidon ne este-aproape,
Adormim îmbrățișați în nopțile de vis
Bucurându-ne de colțul nostru de Paradis.

Mi-ai promis că mă vei iubi o veșnicie,
Ți-am jurat credință pe vecie,
Îți sunt parfum de iasomie,
Îmi ești muză pentru orice poezie.


Autor - Crisastemis
Din Volumul- Valuri uriașe de iubire

Gânduri frumoase

Povești noi și poezii
Se nasc în fiecare zi,
Țărmurile mărilor albastre
Sunt uneori prea aglomerate,
Alteori prea pustii.

Valuri de iubire mici sau uriașe
Ajung de la sate la orașe,
Străbat întreg pământul,
Vântul melancoliei bate
În zori de zi sau în miez de noapte.

De la început de săptămână
Lumea își face planuri
Pentru întreaga lună
Indiferent de-i vreme rea sau bună.

Castanii și teii s-au scuturat,
Trandafirii din grădini s-au uscat
Când furtunile pe sus ne-au luat,
Dar nu e nimeni vinovat.

Tot ce am visat odat'
A devenit adevărat,
N-aș fi crezut vreodat'
Că mai există oameni
Care pot iubi ca mine
Pe termen nelimitat,
Necondiționat... !

Gânduri frumoase cu drag eu pun pe foi
Când văd de mână doi îndrăgostiți fericiți
Nesinchisiți de timpul care trece,
De apa rece de ploaie
Ce nu poate stinge a iubirii vâlvătaie.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Până când lumea va dispărea

Iubite, în noaptea asta grea
Când pe cer nu strălucește nicio stea,
Leagă-mă de tine, de umbra ta,
Să-ți fiu rază de lumină
Până când lumea va dispărea.

Afară plouă, vântul bate,
Vreau să te simt aproape,
Să-mi spui șoapte fierbinți,
Să lăcrimeze iar de fericire
Ochii mei cuminți.

La zeci de Sfinți adesea m-am rugat
Să fim împreună pe termen nelimitat,
Ca pe un diamant te-am păstrat
În sufletu-mi curat, ani la rând.

Orice cuvânt aș spune, ar fi de prisos,
Când nu ești lângă mine
Sunt ca o cămașă întoarsă pe dos,
Parcă mi se frânge fiecare os.

Îți ador părul negru de abanos,
Chipul de înger frumos,
Buzele cărnoase,
Degetele fine de pianist,
Vocea caldă de solist;

Ești cel mai talentat artist.

Datorită ție, eu exist,
Rezist tentațiilor de orice fel,
Nu vreau să ajungi la vreun duel
Cu niciun cavaler de duzină
Care vrea să-ți pună foc la inimă.

Te iubesc, omule drag!
Iubirea-mi pentru tine n-are leac,
Chiar dacă nu este o boală;
Fără tine n-aș putea trăi,
Aș fi într-o cursă infernală cu timpul,
S-ar scurge nisipul din clepsidră inutil,
Culoarea roz mi s-ar părea că e vernil!

Fii agil, furișează-te tiptil
În inimioara blândă a mea,
Lipește-te de mine ca un scai
Ca să ajungem prin iubire direct în Rai!

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Îmbracă-mă în veșnicie

Primește-mă în colțul tău de Rai
Căci vreau să-mi stai alături pe vecie
Să-mi umpli sufletul cu bucurie
În clipele de melancolie.

Adu-mi Esență de parfum de iasomie
Din călătoriile-ți pe altă glie,
Lasă iubirea să ardă ca o făclie
Să ai lumină și căldură în casa inimii
Că nu știi starea vremii cum va fi.

Pune-mi flori de măr în păr
Când zefirul blând adie
Și fluturi albi zboară
De la munte la câmpie,
Dezbracă-mă de vechea ie,
Îmbracă-mă în veșnicie.

Adaugă-mă în fiecare poezie
Pe care o scrii în nopțile târzii
Sau în diminețile senine,
Nu te dezlipi niciun minut de mine,
Doar știi că pot să prefac răul în bine.

Cu tine iubite vreau să trăiesc
Ca-n Paradis, căci te iubesc,
Nu mi-e rușine să recunosc,
Tu ești tot ce îmi doresc!

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Pe o aripă de vis

Pe o aripă de vis am pus un dor
Să fie călător ca un cocor
Cu aripi largi deschise,
Să zboare prin paginile scrise
Despre iubirile interzise.

Pe frunzele ucise de iernile reci
Lăsat-am zeci de lacrimi
Care au înghețat
Când timpul în loc a stat
Pe un țărm de mare îndepărtat.

Pe șaua unui cal înaripat
Am pus poverile de ieri
Și zgomotele făcute de dureri;
În clipele învăluite în tăceri
M-am întors din drumurile spre nicăieri.

De primăveri înmiresmate
Are nevoie inima mea,
De flori albastre de nu-mă-uita,
De raze de soare, de lună și de stea,
De munți de fericire, de oceane de iubire.

Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Fapte cugetate

Pe-o cruce de foc am răstignit păcatul
Când raze de lumini au coborât din cer
Pe un tărâm îndepărtat
Unde timpul nu este efemer.

Cu răngi de fier am dat în cap tristeții
Când precupeții de iluzii
Nu prea mai aveau ce oferi
Amatorilor de vise și de fantezii.

La răscruci de drumuri am aruncat
Un dor imens nemângâiat
Și-o harpă albă, tristă,
Care nu a mai cântat demult.

Printre literele unui cuvânt
Am ascuns un fior de dragoste nebun
Ca să nu ajungă carne de tun
Pentru infractori sau pentru nesimțitori.

Pe aripi de cocori am pus speranțele
Și gândurile bune
Ca să colinde prin întreaga lume
Apoi să se întoarcă acasă
În inima-mi caldă, frumoasă.

Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

 

Rândul întâi

Pe cărări de dor mă poartă gândul
Și-ncep rândul întâi dintr-o scrisoare;
Soarele răsare și se oglindește-n mare,
Bulgării din lacrimi de sare s-au topit
Ieri dimineață când luna a adormit.

La margine de Infinit adesea stau
Și mă iau la ceartă cu norii
Care nu-s roșii ca macii sau ca bujorii,
Ci negri sau cenușii cu reflexe vineții.

Pe alei pustii nu mă mai plimb demult,
Nu mai ascult cum vântul crunt
Îmi șuieră pe la urechi
Ca într-un basm vechi uitat de lume.

Nu-mi arde de povești, de glume,
De când cerul e ca un tăciune
Și pământul e îmbibat cu apă
Ca un smochin din Valea Seacă.

Pe drumuri întortocheate
Nu vreau s-ajung în miez de noapte
Când mintea mea străbate
Jumătate de continent...

Sufletu-mi e indulgent,
Mă lasă să aprind un bec cu filament
Să pot vedea orice fior insistent care vrea
Să intre pe fereastra deschisă
Din inimioara mea.


Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Privește... !

Privește cerul de cleștar
Când luna răsare peste ape,
Rămâi lângă mine aproape,
Căci inima-mi doar pentru tine bate.

Doar șoapte minunate vei auzi
Din gura-mi dulce zi și noapte,
Vei uita de idealurile-ți spulberate
Și de speranțele deșarte de demult.

Privește-mi ochii lăcrimând de fericire,
Mă pierd fără să vreau în a ta privire
Când îmi spui încet, nu-n grabă
Că îți sunt dragă ca lumina zorilor.

Privește culoarea norilor
Când suntem ținta săgeților lui Amor,
Începe să plouă cu stele
Când mâinile tale ating mâinile mele
Și buzele-mi calde se lipesc 
De buzele-ți cu gust de migdale.

Ce clipe aproape ireale mă faci să trăiesc
De fiecare dată când sufletele noastre
Pe poteci de vise se-ntâlnesc
Și pe aripile iubirii plutesc
Deasupra globului pământesc!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

În văzul tuturor

Sărută-mă în văzul tuturor
Căci vreau să măsor
Iubirea ce mi-o porți,
Deschide-mi porți spre Rai,
Iubitul meu cu păr negru, nu bălai,
Și ochi căprui ce fură inima oricui!

Agață într-un cui tăcerea,
Doar știi că dragostea e dulce ca mierea,
Iar fericirea este o filă de poveste
Care te face să urci pe creste de munți
Și să înfrunți orice.

Nu mă-ntreba de ce pe tine te-am ales
Din zeci de persoane care n-au înțeles
Că Dumnezeu în cale mi te-a scos
Ca pe un înger bun, frumos,
Care mă poate ridica de jos
Atunci când cad pe gânduri
Din cauza vremurilor tulburi.

Îmbrățișează-mă în văzul tuturor
Când trec peste puntea suspinelor
Și te-nconjor ca pe-o cetate
Din jumătate în jumătate de minut;
Nu vreau să-mi dai tribut
Chiar dacă mă consideri o regină,
Inima mi-e plină de bucurie,
Flacăra iubirii noastre e încă vie
Și răspândește în jur parfum de iasomie.

Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Răsărit fără sfârșit

Te iubesc... fără să comit vreo fărădelege,
Fără să încalc vreo lege din Constituție.
Nicio instituție nu-mi poate interzice
Să îți sărut gurița dulce în pragul dimineții
Sau la miezul nopții când luna nu doarme
Și stelele dansează pe bolta senină;

Te iubesc pe întuneric, la fel ca o felină,
Pe ploaie, pe ninsoare, pe lumină,
În cântece de vioară sau de mandolină,
Ador pielea-ți fină de catifea
Și vocea-ți cristalină 

Care-mi încântă inima
Când îmi șoptești că mă iubești;

Aripi îngerești îmi pui pe umeri,
Mă faci să plutesc ușor deasupra norilor,
Sufletu-mi aprins de dor
Are nevoie de tine ca de apa rece de izvor.

Cu tine urc mereu pe Scara Bucuriilor,
Nu cobor nicicând în prăpastia durerilor,
Îmi ești răsărit fără sfârșit,
Orizont nemărginit, zbor infinit,
Drum spre fericire pavat cu flori,
Univers plin de culori.

Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Pe primul loc în inima mea

Pe maluri de timp uitate
Pictate pe pânze albe imaculate
Rămas-au câteva șoapte
de dragoste și dor
Când Eros ca un navigator
Se plimba pe apele limpezi albastre
Ale mărilor vaste din mințile noastre.

Din clepsidre sparte ieșeau clipe moarte
Și frunze uscate de salcâm,
În baloane de săpun se prefăceau tăcerile
Izvoarele iubirii susurau,
Ne sărutam și ne îmbrățișam prin vise
Când stelele pe cer erau aprinse.

Pe drumuri interzise am tot mers
Scriind vers după vers unul pentru celălalt
Când ne pierdeam intenționat
Prin decorul fascinant al fericirii;
Iubite, tu ești daru-mi minunat
Trimis de îngerii cei buni
Pentru a-mi ușura viața grea,
Cu tine nimeni nu se poate compara,
Ești pe primul loc în inima mea!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Romanticul nebun

Iubește-mă!E tot ce vreau să-ți spun,
Fii romanticul nebun de altădată
Cu inima de dor înflăcărată,
Cu sufletul plin de iubire.

Iubește-mă fără să-ți ieși din fire,
Ca să-ți fiu izbăvire din cușca tristeții
În pragul dimineții când ninge peste lume
Și marea deziluziilor face spume.

Strigă-mă pe nume când visezi urât
Și plouă mărunt
Peste vechiul nostru așternut
Făcut din petale de flori albe,
Nu vreau să văd salbe de lacrimi,
Nici liste cu greșeli sau cu patimi.

Bate-mi iubite la poarta inimii
Și-am să-ți deschid într-o clipită,
Nu lăsa durerea mută să te înfășoare
În voalu-i cel negru mare.

Iubește-mă cu disperare
Când vântul suflă tare
Și clopotele bat la biserica din sat,
Știi că ești singurul bărbat
Pe care nu l-aș părăsi niciodat'!


Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Demult

Nu mai sunt ca o frunză rătăcită-n vânt,
Nici ca o salcie plângătoare
Aplecată până la pământ;
Nu mai vărs lacrimi de ametist,
Am învățat să rezist, să trec cu bine
Peste clipele nu prea senine.

Demult te iubesc pe tine
Mai mult decât mă iubesc pe mine,
Mă bucur că trăiesc, că pot să zâmbesc;
Chiar dacă timpul trece
Amintirile frumoase rămân,
Niciun taifun, nicio furtună,
N-ar putea să perturbe vremea
Din inima-mi caldă și bună.

Demult mi-ai făcut cunună din stele,
Mi-ai pus pe degete inele cu diamante
De pe planete îndepărtate,
Eu ți-am promis că vom fi împreună
Până la moarte și dincolo de ea;
De la-nceput ai fost alesul meu,
Am fost aleasa ta... Amândoi știm
Că Dumnezeu a vrut să fie așa!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Mai mult de o veșnicie

Împletește-mi cununi din flori,
Pictează-mi pe umeri fluturi în zori
Ca să zbor prin Infinit
Pe aripi de iubire fără de sfârșit.

Du-mă spre Răsărit 

Cu barca-ți de salvare
Când palida ninsoare a uitării 

Se așterne pe frunzele veștede 

Și pe vechile poteci
Unde-au căzut ploi de stele zeci.

Treci pe lângă Zidul Durerii în grabă,
Nu băga în seamă oamenii răi
Care calcă în picioare când vor ei
Versurile presărate cu parfum de tei.

Pune mâna pe condei și scrie
În fiecare zi câte o poezie
Despre iubiri și împliniri,
Nu despre iluzii sau dezamăgiri.

Scrie iubite, scrie,
O mie de eseuri despre Eros
Și grădinile cu iasomie,
Ca să rămână 

În sufletele îndrăgostiților
Mai mult de o veșnicie!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Instantaneu

Așează-te la căpătâiul meu
Când vântul suflă rău
Și apele îngheață la Polul Nord,
Vreau să fim în dezacord cu lumea toată,
Să nu mai privim 

Pe-aceeași fereastră mată.

Inima-mi e despovărată de amintiri triste,
Nu mai citesc articole din reviste
Nici din ziare,
Prefer să privesc razele de soare
În zorii dimineții,
Și stelele care dansează pe cerul nopții.

Scrie-ți pe pereții inimii
Că lângă mine vrei să fii
Nu doar acum, ci pe termen nelimitat,
Frumos bărbat galant, pedant,
Doar știi că niciodat'
Nu ți-am înșelat așteptările;

Păstrez și-acum scrisorile
Pe care cu lacrimi le-ai scris
Când mi-ai promis că nu mă vei uita,
Indiferent ce se va întâmpla.

Pune-ți tâmpla lângă tâmpla mea
Când ceața ca o perdea albă
Acoperă frunzele de nalbă și de cicoare
Dintr-un tablou pictat de noi
Demult, într-o zi de sărbătoare.

Strânge-mă tare în brațe
Când fiorii de dor vor să se agațe
De sufletu-mi plăpând,
Lasă-mă să stau cât vreau
În sufletu-ți cald și blând.

Pune cuvântul "iubire" la început de rând
În povestea rescrisă de curând,
Păstrează-mă în al tău gând mereu
La fel cum te păstrez și eu.

Sărută-mă dragul meu,
Să simt gustul dulce al tău,
Să mă emoționez instantaneu
Când degetele-ți fine
Se joacă prin păru-mi lung și greu
Lăsat pe spate.

Nu de clipe zbuciumate avem nevoie,
Ne trebuie neapărat o cheie
Cu care să deschidem Poarta Raiului,
Să trăim în pace și armonie
Cu îngerii care tresaltă de bucurie
Când dragostea arde în noi ca o făclie.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Cu mine

Rămâi cu mine
În poezii cu ceruri senine,
Cu ape line de izvoare,
Sau în pagini de povești nemuritoare
Când Universul Fericirii e plin de culoare!

Rămâi în lumina strălucitoare a iubirii,
Nu în umbra tristă a nefericirii,
Drumul în doi e mai ușor
Când apare câte-un nor
Pe zarea albastră necuprinsă
Și poarta spre viitor nu e deschisă!

Rămâi în inima-mi curată
Unde există iubire pură, adevărată,
Lasă trecutul în spate și visele deșarte,
Rămâi cu mine până la moarte,
Căci te iubesc mai presus de tot, de toate!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Hai, iubițel!

Arată-mi ce poți,
Știu că nu faci parte
Din pleava de netoți
Care se dau mari
Și se îneacă în ape mici.

Încearcă să te ridici
La un nivel cât mai înalt
Ca să faci parte-n continuare
Din decorul mirobolant
Realizat de Eros pentru noi.

Știi că nu sunt o femeie oarecare,
Pe unde trec eu, zi de zi răsare
Câte-o floare minunată parfumată,
Știu să prefac dragostea în artă.

Azi, coala albă imaculată
Pe care scriu cu penița-mi fermecată
Nu mai e plină 
De semne de întrebare ca altădată;
Nu-mi pasă că există răutate nelimitată,
Oameni ursuzi, aproape orbi și surzi,
Care nu știu să se bucure 
De tot ce-i înconjoară.

În mine este primăvară tot mereu,
Pot să parcurg orice traseu al fericirii,
Nu am nevoie de hartă, nici de compas,
Sufletul meu are glas,
Fac tot ce îmi spune el... !

Hai, iubițel,
Treci prin al timpului tunel,
Traversează oceanul,
Vino în drumul meu,
Să-ți fie ușor în viață, nu greu!


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Clipe în doi

Dimineți roz de catifea
Cu aromă de cafea,
Boabe argintii de rouă
Pe buzele tale amândouă
Lipite de gura mea.

Nopți albastre cu parfum de flori
Și zbor de fluturi multicolori,
Oceane imense de plăceri
În care ajung zeci de fiori de dor
Provocați de săgețile lui Amor.

Timp nepăsător trecând pe lângă noi,
Clipe în doi trăite cu intensitate,
Iubire, fericire, libertate;
Griji lăsate în apele mării,
Poveri aruncate peste gardul uitării.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Indiferent de vreme

Noi doi... un visător și-o visătoare

Plutim pe aripi de iubire
Până la margini de hotare
În nopțile dulci, nu amare;

Ca un călător și-o călătoare,
Fără bilete, fără regrete,
Cu sufletele de fericire pline
Călătorim de câte ori dorim
Prin vise frumoase clandestine.

Zile senine am avut și vom avea destule,

Adeverințele semnate de inimile noastre

Niciodată nu vor fi declarate nule,

Ne vom bucura de viață împreună
Indiferent de vremea rea sau bună.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Pupici

Pupici mari pe obrăjorii mici
Și pe buzele dulci catifelate
Când vântul bate ca nebunul
Și se apropie taifunul.

Pupici mulți
Pe frunțile copiilor cuminți
Cu suflete curate, calde,
Și ochișori care strălucesc
La fel ca niște smaralde.

Pupici cu sclipici
Pe scrisorile de-amor
Când dorul e necruțător,
Bughete de flori parfumate
Pentru oamenii
Cu inimi pline de bunătate.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

O mie de surprize plăcute

Pune-mi numele frumos între ghilimele
Când frunzele uscate cad late pe asfalt
În toamnele care ne oferă
În fiecare an câte-un spectacol fascinant;

Fii punctul culminant
Dintr-o poveste cu un El și o Ea
Care nu și-au pierdut încrederea
În iubire și în fericire.

Prefă-te într-o stea plină de strălucire
Când iarna ne dă târcoale,
Vreau să visez în fiecare noapte
Că mă plimb cu picioarele goale
Pe nisipul fierbinte al unui țărm de mare.

Nu-mi pune sare pe nicio rană veche,
Nu-mi da jos ultima cireașă de la ureche,
Vreau să dansăm pe melodia veche
Pe care-am mai dansat
Când Eros în brațe ne-a luat
Și ne-a legat inimile pe vecie.

Fă-mi o bucurie în fiecare zi,
Ca să îți fac o mie de surprize plăcute,
Iubește-mă pe tăcute, sau cum vrei tu,
Nu mai fii timid,
Doar nu comiți vreun genocid!

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Ca Noe

Iubite, ia-mă în barca ta,
Fii ca Noe, salvarea mea,
M-am săturat de lumea rea
Care vrea să ne fure dragostea!

Stai lângă mine alăturea
Să spargem gheața tăcerii
Când zorii se vor ivi,
Nuferii din nou vor înflori
Când ochi în ochi ne vom privi.

Ia-mă ușor de mână
Seara, când apare mândra lună
Pe cerul albastru de catifea,
Să se bucure inima mea;

Ia-mi povara de pe umeri
Cât numeri până la trei,
Îmbată-mă cu parfumu-ți intens
Ca cel al florilor de tei.

Ia-mă cu tine vrei nu vrei,
Căci te-a modelat vechiu-mi condei
Cum a dorit sufletul meu,
Vreau să fim împreună mereu!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

La o margine de rând

Sentimente efervescente
Ca furtunile turbulente
Care vin și pleacă
Și-n urma lor rămâne
Un suflet negru ca un tăciune.

Sentimente
Care trec cu repeziciune
Sau stau o veșnicie
Lângă focul iubirii
Care arde ca o făclie
Într-o inimă vie, frumoasă,
Ca o grădină aleasă
Plină de flori parfumate.

Sentimente eradicate,
Poduri suspendate dărâmate
În diminețile pictate în gri,
Iluzii, vise, fantezii,
Nori vineții pe un cer argintiu,
Un tărâm pustiu
Unde nici iarbă nu crește.

Un soare ce nu mai strălucește demult,
Gânduri bune lăsate la o margine de rând,
Niciun cuvânt despre viitor,
Niciun fior de dor pus între filele
Unui caiet vechi maculator.

Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Versuri și Universuri

Pe Linia de Plutire

Mă trezesc în miez de noapte
Cu gândul la iubirea 

care ne este aproape
Chiar dacă un ocean imens 

ne desparte.
În fiecare dimineață aprind fitile
Ca să nu-mi fie ostile 

clipele ce trec
Atunci când mă învârt în cerc;
Încerc să zbor spre tine
Ca o egretă 

când nu-i niciun nor pe cer
Și sunt închise porțile de fier
Ale tristeții de pe linia vieții 

din palma mea.
Te port în suflet ca pe o stea,
Ca pe un prețios giuvaer,
Nu mi te învălui în vreun mister
Ci în voaluri de iubire
Ca să pot sta pe linia de plutire
Când bate vântul dinspre Vest;
Mi-amintesc de tot ce-a fost 

între noi,
De fericirea pe care 

am simțit-o amândoi
Când am ieșit învingători 

ca doi eroi
Dintr-un imaginar război,
Uit de ploi și de furtuni
Când îmi dai mesaje 

de luni până luni
Și-mi spui că mă iubești 

până la plus Infinit,
Că sunt tot ce ți-ai dorit.

Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul- Valuri uriașe de iubire

Opere scrise

Ziduri înalte de tăceri
Doborâte de versuri în culori
Presărate cu parfum din primăveri,
Cuvinte calde ca niște mângâieri
Pe sufletele minunate
Care iubesc până la moarte.

Gânduri puse într-o carte
Cu coperți argintate, cu file aurii,
Rânduri scrise în nopți gri,
Sau în zile portocalii cu soare cald
Pictat pe cerul de smarald
Oglindit în oceanul fericirii.

Ziduri vii, păpuși de ceară,
Un sac cu durere, o piatră de moară,
Bagaje de mână lăsate într-o gară
De la capătul lumii,
Povești și poezii adevărate 
sau inventate,
Opere scrise și semnate
De mâini curate, delicate.

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Zece vieți

Aș vrea să mor de fericire,
Să înot în a ta imensă iubire
Ca într-o mare adâncă
Atunci când noaptea mi se pare lungă.

Aș vrea să mă arunc de pe o stâncă
Direct în brațele tale
Căci buzunarele sufletului
Nu-mi sunt goale, ci pline
De sentimente profunde în zilele senine.

Aș vrea să scot dintre ruine
Albumele întregi cu fotografii
Făcute în clipele frumoase
Când pluteam printre galaxii
De mână cu îngerii noștri păzitori.

Aș vrea să poți să măsori
Iubirea infinită ce ți-o port,
Dar nu ar fi posibil, căci n-ai avea cu ce;
Doar știi că zece vieți de-aș mai trăi
Tot pe tine te-aș iubi!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Munți de iubire

Bate, bate, un clopot 

în miez de noapte,
Apele-mi sunt limpezi, 

Nu mai sunt tulburate
De când furtuna tristeții e departe.
Aproape, aproape,
Îmi e iubirea-ți, nu doar pe jumătate,
Iubite cu buze catifelate,
Cu chip de înger frumos,
M-ai ridicat de multe ori de jos
Când ca o pasăre rănită am căzut,
Mi-ai vindecat aripile 

Când mi s-au frânt;
Te port în suflet și în gând
N-aș putea renunța la tine nicicând,
Tu mă faci să râd, nu să plâng,
Ești drumul meu spre fericire,
Îmi dăruiești munți de iubire
Și izbăvire din capcana neputinței
Când simt că mă scufund
În oceanul dorinței.

Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Ruptă de trecut

În brațele tale calde am căzut
De pe un munte de gheață
Făcut din lacrimi reci amare 
mai demult;
Iubindu-te, m-am rupt cu totul 
de trecut,
Ca pasărea Phoenix,
Din cenușă am renăscut...
Am știut de la început
Că ești bărbatul priceput la toate,
Ți-am promis nu în vise, ci în realitate
Că vom rămâne împreună
până la moarte.
De n-ai fi a mea jumătate
Inima-mi nu ar mai bate ca acum,
Din focul iubirii n-ar ieși 
nici măcar o urmă de fum,
Dorul nebun m-ar urmări noapte și zi,
Aș suferi până m-aș topi pe picioare,
Fără tine, pentru mine n-ar exista soare,
Nici lună, nici stele, iubirea vieții mele!

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Raiul Fericirii

Hai să ne iubim,
Să trăim liniștiți 
Bucurându-ne

De razele de soare,
Să nu mai punem 

Nicio întrebare
Lui Dumnezeu...

Nu contează cine sunt eu
Sau cine ești tu, 
Pentru cei din jur,

Iubirea noastră 
Joacă meciuri tur-retur 
Când vrea ea...

Inima mea 

E legată de inima ta
Cu fire nevăzute 

Doar de noi doi știute,
Sufletele noastre 

Se iubesc pe tăcute
Când ne plimbăm prin vise
Pe planete necunoscute.

Hai să facem posibil 
Din imposibil,
Să nu pierdem timpul inutil
Căci viața trece 
Mult prea repede,
Poate-n curând vom ajunge
Sub o lespede de piatră
Sau sub un morman 
De pământ;

Hai să ne luăm avânt,
Să zburăm ca doi cocori
Prin Universul 

Plin de culori al iubirii,
Să intrăm pe poarta 
Raiului Fericirii,
Să rămânem acolo

Pentru totdeauna;

Poveste frumoasă 
Ca a noastră
Nu mai e niciuna,
Și nici nu se va mai scrie
Pe niciun petec de hârtie
De-acum într-o mie de ani!

Toate drepturile rezervate

© Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Mugurii Fericirii

Într-o noapte albastră, ireală,
Dintr-o călimară cu cerneală
Au sărit pe-o coală albă de hârtie
Câteva litere de-o șchioapă
Care au împrăștiat în aerul pur
Parfum suav de iasomie.

Iubirea puternică, arzând ca o făclie
A creat pace și armonie în jur,
În câteva minute
Un mic poem a prins contur,
Lumina unui abajur s-a aprins
Și cerurile s-au deschis.

Ploi de stele au căzut
Peste fiecare cuvânt frumos
Scos din Vocabularul Iubirii,
Mugurii Fericirii din nou au înflorit
În grădina fermecată
De la margine de Infinit.

Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Asemănări

Două inimi frumoase
Ca două viori cu corzi
Ce nu se pot rupe
Când vulcanul iubirii erupe.

Două suflete curate
În care există bunătate
Și raze de lumini
Care se văd de departe
Chiar și pe timp de noapte.

Două chipuri minunate
Pictate cu acuarele fermecate,
Două trupuri bine lucrate
Sculptate de mâini delicate.

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Amintiri din alt anotimp

Clape de pian,
Picuri albaștri de ploaie
Care ne bat în geam,
Spectacol minunat de gală,
Iubirea ideală... dintre noi.

Aripi albe de porumbei
Pictate pe foi vechi de hârtie,
O floare de iasomie
Purtată de Eros la noua-i pălărie.

O mie de cuvinte nespuse
În vremurile demult apuse,
Zeci de vorbe frumoase
Spuse din adâncul inimii
În timp ce fluturi argintii zboară
În prag de seară.

Lumânări parfumate aprinse,
Ferestre spre al nouălea cer deschise,
Tristeți, dureri ucise... vise,
Sentimente intense imense,

O mângâiere, un ocean de plăcere,
Un sărut, un foc al dragostei crescând,
Stropi de sudoare alunecând
Pe două trupuri înfierbântate.

O jumătate de ceas de plutire
Printre milioane de galaxii,
Praf de stele aurii presărat peste tăceri,
Treceri prin pasaje de timp,
Amintiri din alt anotimp.


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Să plouă cu fericire!

Dă Doamne să plouă iară
Ca în fiecare minunată vară
Cu stropi calzi de iubire
Peste întreaga fire!

Să plouă cu fericire 

Pe întregul pământ
Din Cerul Sfânt, 

Din zori până în seară,
Să răsară a doua oară florile,
Să umple grădinile 

Cu parfum amețitor,
Iar eu ca o pasăre să zbor!

Dă Doamne să plouă
Cu boabe argintii de rouă
De la munte până la mare,
Ca într-o zi de sărbătoare,
Să se topească bulgării de sare
Făcuți din lacrimi în clipele amare!

Să piară păcatele, 

Să dispară durerile
Când fulgerele vor lovi
Copacii uscați secerați de vânt,
Să intre tristețea în mormânt,
Iar eu de bucurie, 

Să dansez și să cânt!


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Un viitor frumos

Trăiește, visează, iubește,
Să vezi cum plesnește răul,
Lasă egoul la o parte
Bucură-te de viață până la moarte!

Ocolește cărările întortocheate
Și drumurile întunecate
Care duc spre nicăieri,
Șterge cu buretele uitării
Suferințele de ieri!

Fă din ierni primăveri
Căci cu puterea minții
Poți muta munții din loc,
Nu renunța deloc
La planurile tale,
Fii sigur că într-o zi
Îți va ieși norocul în cale!

Nu îngenunchea
Decât în fața lui Dumnezeu
Care îți e alături în ceasul greu,
Roagă-ți îngerii păzitori
Să aibă grijă de-ai tăi ochișori
Ca să poți vedea lumina zilei!

Pune în Cutia Milei un bănuț,
Încearcă să ajuți pe cineva
Care nu are mâncare
Sau îmbrăcăminte,
Chiar și lucrurile mărunte
Sunt unora de folos;

Fii bun la suflet, mărinimos,
Nu dușmănos sau arțăgos,
Clădește-ți prin propria putere
Un viitor cât mai frumos!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Niciun strop de răutate

Cântec frumos de vioară,
Îmi îndulcești fiecare clipă amară
În prag de seară sau în zori de zi
Când zările sunt cenușii.

Picuri de ploaie argintii
Cad pe asfaltul fierbinte,
Îmi aduc aminte de copilărie
Când zburdam cu fluturi roz pe umeri

De la munte la câmpie.

Zeci de gânduri limpezi, nu tulburi
Trec prin mintea mea,
Vreau să culeg flori de nu mă uita,
Să le pun undeva, alături de poza mea,
Ca să nu mă mai doară trecerea timpului.

Prin mijlocul văzduhului
Zboară păsări măiestre,
Cineva drag mi-a dat de veste
Că totul va fi bine
Dacă nu las pe mâine ce pot face azi.

Pădurile de brazi 

Nu mai sunt ca altădată,
Chiar și acolo unde se agață harta în cui

Securea blestemată a unor samsari
A pus destui pui de arbori seculari
la pământ.

Ce răi sunt unii oameni!
Nu se gândesc decât la avuție,
Parcă ar trăi o mie, sau un milion de ani,
Strâng bani și averi
Care le vor deveni cândva poveri.

Eu sunt fericită cu tot ce am,
Iubirea îmi e magic balsam,
Inima mi-e plină de bunătate,
Urăsc minciuna, lucrurile necurate,
Stau cât mai departe de păcate,
În suflet nu am niciun strop de răutate.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Vise frumoase în culori

Foc în mine, dor în tine,

Flăcări aprinse în noapte,

Zgomote și șoapte, 

Minți nederanjate 

De gânduri rele...

Perdele roșii de mătase,

Vise frumoase în culori,

Mări și oceane de plăceri,

Sărutări, mângâieri.

Ziua de ieri a trecut în zbor,

Astăzi, năstrușnicul Amor 

Ne-a introdus în alt decor,

La Meteo, la televizor 

Nu s-a mai anunțat furtună,

E vreme bună de iubit!

Soarele a asfințit de câteva ore,

Ploi incolore nu vor mai cădea

În povestea mea și-a ta 

O perioadă lungă de timp,

Ne vom iubi cu patimă 

În fiecare anotimp.

Toate drepturile rezervate © Crisastemis

Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

O tonă de bucurii

Pe ramuri înflorite de cais, 

Stau atârnați 

Muguri de vise și de speranțe,

Ca în Paradis... 

Stele verzi și albastre

Dansează pe cerul fericirii noastre,

Raze de lumini strălucitoare

Se pot vedea din depărtare

În inima-mi mare 

și-n inima-ți frumoasă;

Voalul de mireasă al primăverii

E îmbibat cu parfum 

intens de magnolii,

Fluturi zglobii zboară 

din floare în floare,

Parcă-i sărbătoare în fiecare zi

De când Eros ne-a adus în dar 

O tonă de bucurii... !

Toate drepturile 

rezervate © Crisastemis

Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Nu... Nu!

Ție iubite, nu-ți pot spune nu,
Căci inima îmi sare din piept
Când te apropii de mine încet
Și-ți pui capul pe umăru-mi drept
În fiecare prag de seară 
Când liniștea coboară din Infinit 
Pe pământul blagoslovit de Dumnezeu.
Tu nu... nu ești un om obișnuit,
Ești ca un diamant neprețuit,
Valoarea ta nu se poate măsura în carate,
Te-am introdus în poeziile-mi toate
De dragoste și dor,
Ai alungat fiecare nor 
De pe cerul viselor mele.
Cu târnuri de nuiele 
Mături noroiul tristeții când e cazul,
Nu sari pârleazul, nu arzi gazul de pomană,
Din orice dramă, faci comedie,
Ai adus multă bucurie
În viața-mi până de curând pustie,
Parfum de iubire din flori de iasomie
Doar pentru mine ai creat,
Îți mulțumesc că mă iubești 
Cu sufletul curat!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Speranță și vis

Ce vară frumoasă ne-au adus
Îngerii de sus, din cer!
Cu tine dragul meu corăbier
Voi naviga nu doar pe ape,
Ci și printre milioane de stele
În nopțile ușoare, nu grele!
Câți stropi rotunzi de rouă
S-au pus pe trandafirii din Grădina Fericirii
Când nuferii cu petale colorate minunate
Au renăscut din lacurile curate
Binecuvântate de Dumnezeu!
Ce bine că eu doar pe tine te-am ales
Să-mi fii vers și univers,
Unic sens în viață, speranță și vis,
Drum deschis spre Paradis!


Toate drepturile rezervate 
© Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Noi doi și iubirea

E totul despre noi,
Despre iubirea profundă
Care ne leagă pe-amândoi,
De versurile puse cu drag pe foi
De luni până joi,
De vineri până duminică;
Atunci când pică frunzele de tei
Ne plimbăm de mână pe alei 
Și pe poteci de vise,
Avem permise de trecere
Peste orice frontieră,
Nu există barieră 
Pe care să n-o putem trece
Cât am număra până la zece.
E totul despre artă, despre literatură,
Iubirea-i puternica structură
Pe care construim imperii întregi
Conduse de regine și de regi
Care nu comit fărădelegi... Noi doi, 
Respectăm cele mai importante legi,
Inventăm povești și poezii
Ca să umplem cu bucurii 
Sufletele pustii și inimile triste...
Nu folosim piste false
Nici cuvinte necuviincioase,
Creăm lucruri frumoase
Care sunt de folos oricui, oricând;
Iubirea nu va dispărea 
De pe planeta Pământ nicicând.

Toate drepturile rezervate 
© Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Sub Umbrela Fericirii

Împletesc șnururi din gânduri bune

Și din sentimente de iubire

Pure ca apa de izvor,

Fac mărțișoare din inimioare,

Pictez fluturi și flori,

Aripi albe sau în diverse culori

Pe umerii celor care vor să zboare

Uneori pe-albastra zare,

Să fie cât mai aproape de soare

Și de Dumnezeu! 

Iau cu mine într-un lung turneu 

Pe oricine vrea să stea 

Nu doar când e vreme rea

Sub Umbrela Fericirii,

Cu condiția să își dedice viața iubirii.

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis

Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

La primăvară!

Trezește-mă din vise
Când va fi primăvară iară,
Când iarba va fi verde pe luncă
Și pe câmpie vor zbura fluturi o mie!
Lasă-mă să hibernez o veșnicie 
Lângă florile de iasomie
Și lângă bujorii roșii ca obrăjorii tăi!
Am să las deoparte vechiu-mi condei
Și-am să scriu cu penița sufletului 
Cu cerneală fermecată
Din parfum de trandafiri și flori de tei 
Că-ți iubesc ochii senini
Și glasu-ți divin care mă încântă,
Inima mea cântă de fericire
Când îmi dăruiești necontenit iubire.

Toate drepturile rezervate
 © Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Completare

Ochii tăi iubite, ochii tăi

Verzi ca frunzele crude de tei,

Mă fac să uit de mine!

Când te privesc pe tine

Nici nu mai știu cum mă cheamă;

De când suntem împreună

Nu mai bag pe nimeni în seamă,

Nu mi-este teamă de nimic,

Dar nu vreau să te implic

În niciun război, fie el cât de mic.

Inima ta iubite, inima ta,

Cuibul meu de rândunea,

Vioară la care cântă Eros

În fiecare zi și seară;

Sufletul bun al tău 

Seamănă leit cu al meu,

Suntem ca două culori din curcubeu,

Ne completăm de minune,

Iubirea crește în noi cu repeziciune.

Când mă îmbrățișezi și mă săruți în zori

Iese soarele, nu mai sunt nori pe cer,

Viața-mi este Paradis

Din secunda în care mi-ai promis 

Și mi-ai declarat în scris

Că nu va fi doar un vis fericirea pe care

O vei zidi în sufletu-mi mare,

Și iubirea pe care o vei lipi de inima-mi 

În care-s raze de lumini strălucitoare.

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis

Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Întotdeauna fericiți

Dansează flori și frunze în vânt
Când ochii noștri lăcrimând de bucurie
Privesc spre ceruri fără nori
Și rătăcesc prin universuri 
Pictate în superbe culori.
În liniștea clară din zori
Se-aude un cântec de chitară
Ce face să-mi tresară inima...
Când gura ta se-apropie de gura mea
Timpul parcă stă în loc;
Eu nu mă joc, nici tu cu dragostea,
Căci este răsăritul nostru fără apus
De când Dumnezeu ne-a pus 
Alături pe-amândoi 
Ca pe doi porumbei îndrăgostiți
Întotdeauna fericiți.


Toate drepturile rezervate 
© Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

A fost și este...

O poveste adevărată

Despre un băiat și o fată

Care s-au întâlnit 

La margine de Infinit

Când timpul s-a oprit

Și soarele a răsărit

Într-un suflet rănit

Și într-o inimă suferindă;

A fost și este o undă de fericire,

Doamna Nefericire a rămas nudă

Ca o muză ursuză 

Lipsită de iubire și de caracter;

A fost și este dor nepieritor,

Zbor și planare lină pe aripi de vise,

Sunt ferestre și porți deschise 

Spre un viitor strălucitor

Pentru doi îndrăgostiți

Ghidați pe drumul vieții de Amor.

Autor © Crisastemis

Din Volumul - Valuri uriașe de iubire