Până când lumea va dispărea

Iubite, în noaptea asta grea
Când pe cer nu strălucește nicio stea,
Leagă-mă de tine, de umbra ta,
Să-ți fiu rază de lumină
Până când lumea va dispărea.

Afară plouă, vântul bate,
Vreau să te simt aproape,
Să-mi spui șoapte fierbinți,
Să lăcrimeze iar de fericire
Ochii mei cuminți.

La zeci de Sfinți adesea m-am rugat
Să fim împreună pe termen nelimitat,
Ca pe un diamant te-am păstrat
În sufletu-mi curat, ani la rând.

Orice cuvânt aș spune, ar fi de prisos,
Când nu ești lângă mine
Sunt ca o cămașă întoarsă pe dos,
Parcă mi se frânge fiecare os.

Îți ador părul negru de abanos,
Chipul de înger frumos,
Buzele cărnoase,
Degetele fine de pianist,
Vocea caldă de solist;

Ești cel mai talentat artist.

Datorită ție, eu exist,
Rezist tentațiilor de orice fel,
Nu vreau să ajungi la vreun duel
Cu niciun cavaler de duzină
Care vrea să-ți pună foc la inimă.

Te iubesc, omule drag!
Iubirea-mi pentru tine n-are leac,
Chiar dacă nu este o boală;
Fără tine n-aș putea trăi,
Aș fi într-o cursă infernală cu timpul,
S-ar scurge nisipul din clepsidră inutil,
Culoarea roz mi s-ar părea că e vernil!

Fii agil, furișează-te tiptil
În inimioara blândă a mea,
Lipește-te de mine ca un scai
Ca să ajungem prin iubire direct în Rai!

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire