Contemplare

Iubite, ieri ți-am desenat chipul
Pe-o foaie albă de hârtie
Pe care-am agățat-o
De-o ramură cu flori de iasomie;

O mie de secunde și un pic
Te-am sărutat pe nasul mic
Și pe buzele-ți pictate
Cu acuarele fermecate.

Mai mult de jumătate de zi
Te-am contemplat în tăcere
Ca pe un prinț frumos și blând
Dintr-o poveste scrisă mai demult.

La miezul nopții, mi-am pus dorul
Pe-o strună de mandolină
Și dintr-o dată s-a făcut lumină,
O stea de aur a coborât pe o colină
Pe care urcasem în grabă
Ca să-mi golesc de lacrimi
A sufletului grea desagă.

Un înger mi-a șoptit
Că îmi vei fi alături până la sfârșit,
I-am zâmbit, apoi i-am mulțumit,
După câteva ore,
Din somnul dulce m-am trezit.

Fericirea m-a învăluit
În voalu-i roz de mătase,
Sentimente intense, frumoase,
Au izvorât din sufletu-mi curat
De tristețe eliberat,
M-am bucurat enorm că te-am visat!

Abia aștept să ne-ntâlnim,
Să ne iubim ca altădată,
Să scriem cu penițele
Inimilor noastre minunate
Alte povești de dragoste adevărate.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire