Răsplata

Azi noapte am visat că navigam
Pe-o mare de iubire și de dor,
Dar am căzut în apă
De pe puntea unui vechi vapor;
Un val uriaș m-a luat cu el
Și m-a dus într-un orășel uitat de lume.
În mintea mea era o zi anume
bifată în calendar;
Un car mortuar a trecut prin fața mea
Când am ajuns în stația Ziduri între Vii,
Câțiva nori cenușii se plimbau pe cer,
Soarele se ascunsese 

într-un colț stingher,
Oamenii se rugau să fie vreme bună
Căci se săturaseră de vânt și de furtună.
Un înger a apărut din senin
Și m-a luat de mână,
Mi-a spus să nu mă tem de nimeni
Pe acest pământ,
Că știe că sufletu-mi curat
E ca un Templu Sfânt
În care Dumnezeu este pe primul loc,
Apoi mi-a dat să beau un strop de Apă Vie
Cu miros de busuioc;
Mi-a promis că voi avea noroc și sănătate
Până la moarte...
Deșertăciuni sunt lucrurile toate
Când inima nu știe ce înseamnă
Iubire și bunătate,
Mi-am spus în sinea mea,
Ce bine că nu fac parte din lumea rea!
Lecția vieții mele a fost cam grea
Dar am învățat-o pe de rost,
Sunt mândră de ceea ce am fost și sunt,
Niciun jurământ nu mi-am încălcat,
Niciun cuvânt greșit nu cred că am rostit.
Iertată să fiu dacă am păcătuit
Cu gândul sau cu fapta! Ca fiecare om,
O să-mi primesc și eu cândva răsplata!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire