Instantaneu

Așează-te la căpătâiul meu
Când vântul suflă rău
Și apele îngheață la Polul Nord,
Vreau să fim în dezacord cu lumea toată,
Să nu mai privim 

Pe-aceeași fereastră mată.

Inima-mi e despovărată de amintiri triste,
Nu mai citesc articole din reviste
Nici din ziare,
Prefer să privesc razele de soare
În zorii dimineții,
Și stelele care dansează pe cerul nopții.

Scrie-ți pe pereții inimii
Că lângă mine vrei să fii
Nu doar acum, ci pe termen nelimitat,
Frumos bărbat galant, pedant,
Doar știi că niciodat'
Nu ți-am înșelat așteptările;

Păstrez și-acum scrisorile
Pe care cu lacrimi le-ai scris
Când mi-ai promis că nu mă vei uita,
Indiferent ce se va întâmpla.

Pune-ți tâmpla lângă tâmpla mea
Când ceața ca o perdea albă
Acoperă frunzele de nalbă și de cicoare
Dintr-un tablou pictat de noi
Demult, într-o zi de sărbătoare.

Strânge-mă tare în brațe
Când fiorii de dor vor să se agațe
De sufletu-mi plăpând,
Lasă-mă să stau cât vreau
În sufletu-ți cald și blând.

Pune cuvântul "iubire" la început de rând
În povestea rescrisă de curând,
Păstrează-mă în al tău gând mereu
La fel cum te păstrez și eu.

Sărută-mă dragul meu,
Să simt gustul dulce al tău,
Să mă emoționez instantaneu
Când degetele-ți fine
Se joacă prin păru-mi lung și greu
Lăsat pe spate.

Nu de clipe zbuciumate avem nevoie,
Ne trebuie neapărat o cheie
Cu care să deschidem Poarta Raiului,
Să trăim în pace și armonie
Cu îngerii care tresaltă de bucurie
Când dragostea arde în noi ca o făclie.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire