La o margine de rând

Sentimente efervescente
Ca furtunile turbulente
Care vin și pleacă
Și-n urma lor rămâne
Un suflet negru ca un tăciune.

Sentimente
Care trec cu repeziciune
Sau stau o veșnicie
Lângă focul iubirii
Care arde ca o făclie
Într-o inimă vie, frumoasă,
Ca o grădină aleasă
Plină de flori parfumate.

Sentimente eradicate,
Poduri suspendate dărâmate
În diminețile pictate în gri,
Iluzii, vise, fantezii,
Nori vineții pe un cer argintiu,
Un tărâm pustiu
Unde nici iarbă nu crește.

Un soare ce nu mai strălucește demult,
Gânduri bune lăsate la o margine de rând,
Niciun cuvânt despre viitor,
Niciun fior de dor pus între filele
Unui caiet vechi maculator.

Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Versuri și Universuri