Niciun strop de răutate

Cântec frumos de vioară,
Îmi îndulcești fiecare clipă amară
În prag de seară sau în zori de zi
Când zările sunt cenușii.

Picuri de ploaie argintii
Cad pe asfaltul fierbinte,
Îmi aduc aminte de copilărie
Când zburdam cu fluturi roz pe umeri

De la munte la câmpie.

Zeci de gânduri limpezi, nu tulburi
Trec prin mintea mea,
Vreau să culeg flori de nu mă uita,
Să le pun undeva, alături de poza mea,
Ca să nu mă mai doară trecerea timpului.

Prin mijlocul văzduhului
Zboară păsări măiestre,
Cineva drag mi-a dat de veste
Că totul va fi bine
Dacă nu las pe mâine ce pot face azi.

Pădurile de brazi 

Nu mai sunt ca altădată,
Chiar și acolo unde se agață harta în cui

Securea blestemată a unor samsari
A pus destui pui de arbori seculari
la pământ.

Ce răi sunt unii oameni!
Nu se gândesc decât la avuție,
Parcă ar trăi o mie, sau un milion de ani,
Strâng bani și averi
Care le vor deveni cândva poveri.

Eu sunt fericită cu tot ce am,
Iubirea îmi e magic balsam,
Inima mi-e plină de bunătate,
Urăsc minciuna, lucrurile necurate,
Stau cât mai departe de păcate,
În suflet nu am niciun strop de răutate.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire