Căldura dragostei

De nouă zile nu mai plouă
Pe poteci de vise
Cu picuri reci albaștri
Ca în paginile-mi scrise la lumina lunii
În mijlocul furtunii gândurilor negre,
Nu albe ca dungile de zebre.

De șase luni nu mai ninge
Peste timpul care curge
Ca un râu limpede la vale,
Trăim clipe aproape ireale,
Stăm cu păsările la taclale,
Ne plimbăm cu picioarele goale
Prin iarba verde, moale.

În Universul poeziei e soare, cald, și pace,
Inima mea nu tace, a ta bate cu putere,
Ne-am luat La revedere de la primăvară,
Trebuie să ne bucurăm ca-n fiecare an
De tot ce ne oferă minunata vară.

În fiecare seară, liniștea încet coboară
Din albastrul infinit
Al cerului neacoperit de nori
Peste grădinile noastre pline de flori
Pe care cad boabe de rouă în zori.

Fecioare și feciori îmbrăcați în ii
Stau ore-n șir să contempleze
Câmpurile cu maci roșii
Și fluturii cu aripi argintii,
Lanurile de grâu sunt aurii,
Floarea soarelui e mândră tare,
Pălăria-i galbenă se vede din depărtare.

Ce frumoasă este viața
Când gheața tristeții e topită
De căldura dragostei... !
Cu parfum de roze și de tei
E amestecată cerneala fermecată
În care înmoi penița vechiului condei
Din care sar zeci de scântei
Când pun pe foi versuri despre noi.

Când de mână tu mă iei
În inima-mi curată răsar ghiocei,
Raza speranței strălucește și mai tare,
Sufletul nu mă mai doare,
Nu mi se mai pare
Că fericirea-i trecătoare.

Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Azi nu...

Azi, lacrimi sidefii din ceruri nu mai cad,
Vântul cald, ca la tropice adie
Și împrăștie în jur parfum de iasomie;
Iubirea mă îmbie la visare,
Mă simt ca un mugure de floare de cireș.

Aș vrea în calea mea să ieși
Să te învăț să țeși covoare de stele,
Iubirea vieții mele!
La noapte, îmi voi pune dorurile toate
Pe strunele viorii pictate
Pe jumătate de perete din inima ta.

De o mie de zile și ceva
M-a luat sub aripa-i protectoare liniștea,
Sufletul mi-e plin de bucurie,
Beau zilnic Apă vie
Din izvorul fermecat al fericirii.

Azi nu mai sunt nori
În universul plin de culori al iubirii,
Fluturii și porumbeii sunt pregătiți
Să învețe perechile noi de îndrăgostiți
Să zboare, mereu spre soare.

Azi nu mai am nicio întrebare să îți pun
Iubitul meu cu suflet bun!
Faptele contează, nu vorbele,
De la început mi-ai arătat
Că mă iubești cu-adevărat
Așa cum te iubesc și eu,
Dar minunat de la Dumnezeu!

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Dulceața mângâierilor

Învelește-mă cu plăpumi de stele
În iernile grele, urâte,
Sărută-mă pe frunte ca un părinte
Ca să-mi aduc aminte la bătrânețe
Cât m-ai iubit la tinerețe.

Lasă munții neîncrederii să se dezghețe,
Dărâmă zidurile dintre noi
Să curgă lacrimi de fericire șuvoi
Și ploi cu stropi roz de iubire
Peste cuvântul "dezamăgire".

Îmbrățișează-mă în neștire
Ca la prima noastră întâlnire
Când stăteam pe-aceeași linie de plutire
Și nu ne păsa de nimeni, de nimic,
Stai lipit de mine ca un timbru pe un plic.

Știi că fioru-mi de dor nu e mic,
E mare cât un ocean,
Nu cât o mare plină de alge și de sare,
Lumina iubirii din inima mea
Se vede ca un far aprins din depărtare.

Rămâi cu mine cât soarele răsare
Iar când apune, inventează glume bune
Ca să ne bucurăm de viață,
Să facem față tuturor încercărilor
Folosindu-ne de dulceața mângâierilor.

Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din volumul - Valuri uriașe de iubire

Dansul iubirii

Zorii de zi ne-au prins
Ținându-ne în brațe strâns,
Nu ne-a fost de-ajuns
Că ne-am sărutat de zeci de ori
Și am zburat ca doi condori
Departe de câțiva nori de pluș;
Eu ți-am pus pe-al inimii arcuș
Fioru-mi jucăuș de dor,
Tu mi-ai lipit de suflet săgeata lui Amor,
Și dansul iubirii a început din nou;
Ce frumos ecou are dragostea ta,
Nu pot sta departe de ea,
Mereu vine ca furtuna și pe sus mă ia!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Hotarele speranțelor

Clipe grele trec și trec,
Mă învârt într-un cerc ovalizat
De când primăvara a plecat.
Fac ce fac, în petale de flori
Vreau să mă îmbrac în fiecare zi
Ca să nu îmi fie nopțile pustii.

După amiezile nu prea senine
Mă fac să-mi fie și mai dor de tine
Iubite cu tâmple argintii
De la capătul lumii ideale
Din paginile nu prea goale
Ale caietului meu de notițe.

Lumea face fițe,
Eu încerc să descurc ițe,
Să dezleg mistere
Despre anumite capodopere de artă,
Care îmi țin mintea ocupată.

Aș vrea să arunc tristețea 

în Marea Moartă
Sau într-un lac adânc cu apă sărată,
Să nu o mai găsească nimeni niciodată!

Vremea e schimbătoare,
Mi-am pus un breloc cu Eros la cingătoare
Ca să nu uit cât de mare ne-a fost iubirea
Și cât de intensă fericirea.

Astăzi, nemărginirea mi se pare
Că e doar un cuvânt rătăcit
Prin vechile vocabulare; Soarele apare,
Dar imediat dispare de pe întinsa zare
Care desparte ale speranțelor 

noastre hotare.

Te iubesc cu disperare,
Ești ca o culoare din curcubeu
De care are nevoie sufletul meu,
Fără tine îmi e tare greu!

Toate drepturile rezervate

© Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Răsplata

Azi noapte am visat că navigam
Pe-o mare de iubire și de dor,
Dar am căzut în apă
De pe puntea unui vechi vapor;
Un val uriaș m-a luat cu el
Și m-a dus într-un orășel uitat de lume.
În mintea mea era o zi anume
bifată în calendar;
Un car mortuar a trecut prin fața mea
Când am ajuns în stația Ziduri între Vii,
Câțiva nori cenușii se plimbau pe cer,
Soarele se ascunsese 

într-un colț stingher,
Oamenii se rugau să fie vreme bună
Căci se săturaseră de vânt și de furtună.
Un înger a apărut din senin
Și m-a luat de mână,
Mi-a spus să nu mă tem de nimeni
Pe acest pământ,
Că știe că sufletu-mi curat
E ca un Templu Sfânt
În care Dumnezeu este pe primul loc,
Apoi mi-a dat să beau un strop de Apă Vie
Cu miros de busuioc;
Mi-a promis că voi avea noroc și sănătate
Până la moarte...
Deșertăciuni sunt lucrurile toate
Când inima nu știe ce înseamnă
Iubire și bunătate,
Mi-am spus în sinea mea,
Ce bine că nu fac parte din lumea rea!
Lecția vieții mele a fost cam grea
Dar am învățat-o pe de rost,
Sunt mândră de ceea ce am fost și sunt,
Niciun jurământ nu mi-am încălcat,
Niciun cuvânt greșit nu cred că am rostit.
Iertată să fiu dacă am păcătuit
Cu gândul sau cu fapta! Ca fiecare om,
O să-mi primesc și eu cândva răsplata!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire

Arată-mi...

Arată-mi drumul pe care trebuie să merg
Căci nu mai vreau s-alerg după himere,
Nici să mă pierd printre litere
Sau printre cuvinte,
Vreau să văd o singură săgeată
Care să-mi indice direcția tot înainte.

Arată-mi câtă iubire îmi poți da
Când merg cu Mașina timpului
Pe câte o șosea aglomerată
Și plouă-n dușmănie
Pe fiecare coală de hârtie
Pe care ți-am scris zilnic câte-o poezie.

Arată-mi doar mie câtă putere ai
Când stau cu gândul la tine
Și-aștept să-mi deschizi porți spre Rai,
Ai grijă de sufletul meu
Căci e perechea sufletului tău!

Arată-mi iubitul meu că ești cuminte
Cum îi place Lui Dumnezeu,
Fii-mi credincios
Cât îți sunt credincioasă;
Nu-mi pasă de nimeni altcineva
Inima mea, pe tine te vrea!

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis
Din Volumul - Valuri uriașe de iubire